printre rânduri de doisprezece times new roman
la unu virgulă cinci spațierea între degete și apăsarea tastelor
cu două degete înțelepte
aceasta nu este o foaie albă pe un fond de ten
nici măcar metaforă
pentru că nu am văzut până acum niciun capabil de minuni în fiecare zi
din trei încercări
nu am văzut decât o foame de nedescris și automobile cu buzunarele goale
locuințe cu dinții sparți și oameni cu obrajii decojiți
de lătrat și războaie singure

aceasta nu este o țigară stinsă între picioarele scrumierei
doar un minut
o tăcere printre rânduri
acel nimic
pictat cu tandrețea unui deget de femeie

{chiar dacă nu am tot timpul din lume să-ți scriu ceea ce mi-am propus
nu îl apuc}

ieri am fost până la bioclinică să aflu cât timp
mi-a mai rămas din moarte
mâine cine știe
poate am să îmbătrânesc
în oameni

dar acesta nu este un poem
nici măcar o scriitură de bun simț
nici înălțime
nici pictat cu degetul în asfalt
nici femeie în iubirea goală
nici nimic

acesta sunt doar eu
cu rezultatul analizelor de la bioclinică
îmbălsămate în grabă la o distanță scurtă
sub pleoapa stângă